„Gândul meu se întoarce mereu, cu vie emoţie spre vizita pe care Dumnezeu mi-a dat ocazia să o efectuez zilele trecute în România. A fost vorba de un eveniment cu dimensiune istorică, fiind prima mea călătorie într-o ţară unde creştinii sunt în majoritate ortodocşi”. Aşa îşi începea Papa Ioan Paul al II-lea cuvântarea ţinută la audienţa generală din 12 mai 1999, la câteva zile după întoarcerea din ţara noastră.

L-a bucurat mult drumul făcut în România şi de fiecare dată când se mai întâlnea cu românii, amintea de strigătul de la Liturghia ţinută la Podul Izvor: Unitate! Unitate! Şi-i râdeau ochii şi faţa evocând vizita în România. Ne-am bucurat de dragostea unui Papă care venind la noi, ne-a onorat ţara şi pe noi toţi fără deosebire.

Pe 7, 8 şi 9 mai 1999 Papa era la Bucureşti. Capitala şi locuitorii ei au fost „altfel” pentru câteva zile. Şi de aceea aniversăm aceşti 10 ani ca să reintrăm în spiritul şi lumina acelui timp privilegiat care l-a făcut pe Ioan Paul al II-lea să ne spună: „O vizită de neuitat, Românie. Am trecut aici pragul speranţei”.

Ioan Paul al II-lea ne-a iubit foarte mult, ca popor şi ca biserici; stau ca argumente în acest sens toate cuvântările rostite de Suveranul Pontif în acele zile de mai, zile de har, 1999. Au fost zile de pro­funde emoţii pe care le-am trăit cu inten­si­tate şi care vor rămâne înti­pă­rite pentru tot­dea­una în inimile noastre. Primim ca un dar din mâna lui Dum­nezeu eve­ni­men­tele la care am par­ti­cipat împreună, având încre­dere că vor aduce roade de har atât pentru creş­tini cât şi pentru întregul popor al Româ­niei.

+ Ioan Robu
Arhiepiscop Mitropolit al Arhiepiscopiei Catolice de Bucureşti