13979951322_8dcaf7b9c7_o

Biografie

Angelo Giuseppe Roncalli, al treilea din cei treisprezece copii ai Mariannei Mazzola și ai lui Giovanni Battista Roncalli, se naște la 25 noiembrie 1881, în localitatea Sotto il Monte (Bergamo, Italia), într-o familie de agricultori.

La 17 noiembrie 1892, intră la Seminarul din Bergamo. Aici, după un început destul de anevoios, se remarcă atât la studiu, cât și în formarea spirituală, încât superiorii îl admit la tonsură înainte de a împlini vârsta de paisprezece ani.

În luna ianuarie 1901, este trimis la Roma, la Seminarul Sfântul Apolinariu.

La 13 iulie 1904, la vârsta de douăzeci și doi de ani și jumătate, susține doctoratul în teologie.

La 10 august 1904, este hirotonit preot în biserica Santa Maria di Monte Santo.

În octombrie 1904, începe, la Roma, studii de Drept canonic, pe care le întrerupe în februarie 1905, când este ales Secretar al noului Episcop de Bergamo, Mons. Giacomo Radini Tedeschi.

Moartea prematură a Monseniorului Radini, în 1914, pune capăt unei experiențe pastorale extraordinare, pe care viitorul Papă Ioan al XXIII-lea o consideră mereu punctul de referință fundamental pentru îndeplinirea sarcinilor pe care le-a primit de-a lungul timpului.

În decembrie 1920, primește invitația Papei de a conduce activitatea Congregației De Propaganda Fide, în Italia.

În 1925, prin numirea ca Vizitator Apostolic în Bulgaria, începe perioada diplomatică în slujba Sfântului Scaun, care se prelungește până în 1952.

După consacrarea episcopală, care are loc la Roma, la 19 martie 1925, pleacă în Bulgaria cu misiunea mai ales de a se ocupa de gravele nevoi ale micii și încercatei comunități catolice.

Misiunea se transformă într-o ședere de zece ani, timp în care Roncalli bune bazele constituirii unei Delegații Apostolice, al cărei prim reprezentant este numit chiar el, în 1931. Nu fără dificultăți reușește să reorganizeze Biserica Catolică, să instaureze relații de prietenie cu Guvernul și cu Casa Regală a Bulgariei; reușește, de asemenea, să lanseze primele contacte ecumenice cu Biserica Ortodoxă Bulgară.

În noiembrie 1934, este numit Delegat Apostolic în Turcia și Grecia, și acestea țări fără relații diplomatice cu Vaticanul.

În timpul Celui de-al Doilea Război Mondial, menține cu prudență o atitudine de neutralitate, ce îi permite să desfășoare o eficientă acțiune de asistență în favoarea evreilor, salvând de la exterminare mii de persoane, și în favoarea populației grecești, epuizate de foame.

Prin decizia Papei Pius al XII-lea, este promovat la Nunțiatura din Paris, unde ajunge la 30 decembrie 1944. Calitățile sale umane îi atrag stima mediului diplomatic și politic din Paris, unde instaurează relații de cordială prietenie cu unii dintre cei mai puternici exponenți ai guvernului francez.

La 5 martie 1953, este transferat la Veneția, cu proaspăta numire de Cardinal.

La 28 octombrie 1958, Cardinalul Roncalli este ales succesor al Papei Pius al XII-lea.

În primăvara anului 1963, Papa Ioan al XXIII-lea primește Premiul Balzan pentru pace, ce recunoaște implicarea sa în favoarea păcii, prin publicarea Enciclicelor Mater et Magistra (1961) și Pacem in terris (1963) și prin intervenția sa decisivă, determinată de grava criză din Cuba, în toamna anului 1962.

„Papa cel bun” moare în seara zilei de 3 iunie 1963, veste primită cu profundă durere de întreaga lume.