Deprecated: mysql_connect(): The mysql extension is deprecated and will be removed in the future: use mysqli or PDO instead in /home3/rpapai72/public_html/config.php on line 6
Papa in Romania

Content on this page requires a newer version of Adobe Flash Player.

Get Adobe Flash player

Prima pagina > Discursuri > Discursuri 7 mai > La sosirea in Romania > Discursul Papei Ioan Paul al II-lea la sosirea in Romania
Discursul Papei Ioan Paul al II-lea la sosirea in Romania

„Românie, ţară-punte între Orient şi Occi­dent, în pragul unui nou mileniu, înte­me­iază-ţi vii­torul mai departe pe stânca tare a evan­ghe­liei”

Dis­cursul din timpul cere­mo­niei de bun venit
(Aero­portul Băne­asa, vineri, 7 mai 1999)

Dom­nule pre­şe­dinte, dis­tinşi repre­zen­tanţi ai Gu­­ver­nului, Pre­a­fe­ri­cite Păr­inte Patriarh Teoc­tist, ve­ne­­raţi fraţi întru epis­copat, pre­a­iu­biţi fraţi şi surori!

1. Cu mare bucurie sosesc astăzi în România, naţi­une mult dragă mie şi pe care de multă vreme doream să o vizitez. Cu pro­fundă emoţie i-am sărutat pământul, recu­nos­cător înainte de toate lui Dum­nezeu cel atot­pu­ternic care în pre­vă­ză­to­area sa bună­voinţă mi-a hărăzit să văd rea­lizat acest gând.
Expresia gra­ti­tu­di­nii mele se îndreaptă apoi spre dum­nea­vo­astră, dom­nule pre­şe­dinte, pentru invi­taţia repe­tată şi pentru cuvin­tele pline de ama­bi­li­tate cu care mi-aţi mani­festat sen­ti­men­tele cola­bo­ra­to­rilor şi ale între­gului popor român. Am apre­ciat mult cuvin­tele dum­nea­vo­astră de bun venit şi le păs­trez în suflet, în timp ce mă gân­desc cu recu­noş­tinţă la vizita pe care mi-aţi făcut-o în 1993, atunci în cali­tate de rector al Uni­ver­si­tă­ţii din Bucur­eşti şi pre­şe­dinte al Con­fer­inţei Rec­to­rilor de Uni­ver­si­tăţi din România. În dum­nea­vo­astră, prim cetă­ţean al acestei nobile naţi­uni, văd repre­zen­taţi toţi cetă­ţe­nii şi simt dorinţa vie de a le adresa un căl­duros salut de fra­ter­ni­tate şi pace, înce­pând cu popu­laţia capi­talei până la locui­torii din satele cele mai înde­păr­tate.

2. Mul­ţu­mesc apoi în mod spe­cial Pre­a­fe­ri­cirii voastre Păr­inte Teoc­tist, Patriarh al Bise­ricii Orto­doxe Române, pentru expre­siile fra­terne pe care aţi bine­voit a mi le adresa, precum şi pentru ama­bila invi­taţie de a face o vizită Bise­ricii Orto­doxe Române, Bise­rică majo­ri­tară în ţară. Este prima dată când pro­vi­denţa divină îmi oferă posi­bi­li­tatea să dedic o călă­torie apos­to­lică unei naţi­uni în majo­ri­tate orto­doxă şi, desigur, acest lucru nu s-ar fi putut rea­liza fără con­des­cen­denţa şi dis­po­ni­bi­li­tatea fra­ternă din partea Sfân­tului Sinod al vene­ra­bilei Bise­rici Orto­doxe Ro­mâne şi fără con­sim­ţă­mântul dum­nea­vo­astră, părinte patriarh, cu care voi avea mâine şi dumi­nică spe­ciale şi aştep­tate întâl­niri.
Nu pot în acest moment istoric să nu amin­tesc vizita pe care dum­nea­vo­astră mi-aţi făcut-o în urmă cu zece ani la Vatican, mani­fes­tând voinţa fermă de a sta­bili în mod liber rapor­tu­rile ecle­ziale de pri­e­tenie care păreau folo­si­to­are pentru poporul lui Dum­nezeu. Am încre­dere că vizita mea va con­tribui la cica­tri­zarea rănilor pro­duse în rela­ţi­ile dintre Bise­ri­cile noastre în timpul celor 50 de ani care s-au scurs şi va des­chide un ano­timp de cola­bo­rare reci­procă plină de încre­dere.

Primii evan­ghe­li­za­tori ai Româ­niei
3. Vă salut din toată inima şi pe dum­nea­vo­astră, Mons. Lucian Mureşan, venerat arhi­e­piscop de Făgăraş şi Alba-Iulia şi pre­şe­dinte al Con­fer­inţei Epis­co­pilor Cato­lici din România, şi pe voi toţi cei­lalţi fraţi întru epis­copat de rit bizantin-român şi de rit latin, cu un gând par­ti­cular arhi­e­pis­co­pului de Bucur­eşti, Mons. Ioan Robu. Vă reîn­noiesc între­aga mea gra­ti­tu­dine pentru insis­tenţa plină de soli­ci­tu­dine cu care m-aţi invitat să vă vizitez. Sunt cu ade­vărat fericit că acest vis se rea­li­zează şi îi mul­ţu­mesc Dom­nului împreună cu voi.
Iată-mă, în sfârşit, între voi, pelerin de cre­dinţă şi de spe­ranţă. Pe voi toţi, pre­a­iu­biţi fraţi şi surori cato­lici din fie­care comu­ni­tate şi die­ceză, preoţi, călu­gări şi laici, vă cuprind într-o îmbră­ţi­şare plină de afec­ţi­une şi emoţie, în timp ce vă salut cu cuvin­tele apos­to­lului Paul: „Har vouă şi pace de la Dum­nezeu Tatăl nostru şi de la Domnul nostru Isus Cristos” (1Cor 1,3).
Vizita mea de acum vrea să con­firme legă­tu­rile dintre România şi Sfântul Scaun, care au avut mare impor­tanţă pentru istoria creş­ti­nis­mului în regi­une. Cum e cunoscut, potrivit tra­di­ţiei, cre­dinţa a fost pur­tată în aceste ţinu­turi de fra­tele lui Petru, apos­tolul Andrei, care a pecet­luit neo­bo­sita sa operă misio­nară prin mar­ti­riul său petrecut la Patras. Alţi mar­tori de seamă ai evan­ghe­liei ca Sava Gotul, Niceta de Reme­siana, pro­ve­nind din Aqui­lea, şi Lau­­renţiu de Novae i-au con­ti­nuat lucrarea, iar în timpul per­se­cu­ţi­ilor din pri­mele vea­curi, cete de creş­tini au suferit mar­ti­riul: sunt mar­tirii daco-romani, precum Zoticos, Attalos, Kamasis şi Filippos, prin al căror sacri­ficiu s-a înră­dă­cinat pro­fund cre­dinţa creş­tină în pământul vostru.
Sămânţa evan­ghe­liei, căzută în teren fertil, a produs în perio­ada acestor două mile­nii roade abun­dente de sfin­ţenie şi de mar­tiriu. Mă gân­desc la sfântul Ioan Cas­sian şi Dio­nisie Exi­guul, care au con­tri­buit la trans­mi­terea como­rilor spi­ri­tuale, teo­lo­gice şi cano­nice ale Orien­tului grec şi Occi­den­tului latin; apoi, mult mai târziu, la voie­vodul Ştefan cel Mare şi Sfânt, „un ade­vărat atlet al cre­dinţei creş­tine”, cum l-a numit papa Sixt al IV-lea, şi la nume­roşi alţi slu­ji­tori ai evan­ghe­liei, între care dom­ni­torul şi mar­tirul Cons­tantin Brân­co­veanu, iar mai recent, nume­roşii mar­tiri şi măr­tu­ri­si­tori ai cre­dinţei din secolul al XX-lea.

Măr­turie pentru Cristos sub regimul comu­nist
4. Pre­a­iu­biţi fraţi şi surori din România! Patria voastră a cunoscut în acest secol care se apropie de sfârşit oro­rile unor dure sis­teme tota­li­tare, împăr­tă­şind în sufe­rinţă soarta a nume­ro­ase alte ţări din Europa. Regimul comu­nist a suprimat Bise­rica de rit bizan­tin-român unită cu Roma, a per­se­cutat epis­copi şi preoţi, călu­gări, călu­gă­riţe şi laici, dintre care nu puţini au plătit cu sân­gele fide­li­tatea lor faţă de Cristos. Unii au supra­vie­ţuit tor­tu­rilor şi sunt încă printre noi. Gândul meu pătruns de emoţie se îndreaptă acum spre meri­tuosul şi prea scumpul car­dinal Alexandru Todea, arhi­e­piscop emerit de Făgăraş şi Alba-Iulia, care a petrecut 16 ani în închi­so­are şi 27 în domi­ciliu obli­ga­toriu. Adu­cându-i omagiu lui, care, în sufe­rinţa accep­tată cu creş­ti­ne­ască răb­dare din mâi­nile lui Dum­nezeu, îşi con­tinuă slu­jirea de fide­li­tate faţă de Bise­rică, aş dori să aduc un cuvenit tribut de recu­noş­tinţă şi celor care, făcând parte din Bise­rica Orto­doxă Română şi din cele­lalte Bise­rici şi comu­ni­tăţi reli­gio­ase, au îndurat per­se­cu­ţii simi­lare şi grave limi­tări. Moartea i-a unit pe aceşti fraţi ai noştri de cre­dinţă în măr­turia eroică a mar­ti­riului: ei ne lasă o lecţie de neu­itat de iubire faţă de Cristos şi Bise­rica sa.

5. Slavă Dom­nului, după iarna cum­plită a domi­na­ţiei tota­li­tare, a început pri­mă­vara spe­ranţei. O dată cu eve­ni­men­tele din 1989 şi România a început un proces de res­tau­rare a sta­tului de drept în res­pectul liber­tă­ţilor, între care cea reli­gio­asă. Este vorba, desigur, de un proces, nu lipsit de obs­ta­cole, care tre­buie con­ti­nuat zi de zi, salvgar­dând lega­li­tatea şi con­so­li­dând ins­ti­tu­ţi­ile demo­cra­tice. Urez ca în acest efort de reîn­noire socială naţi­unea voastră să nu fie lip­sită de spri­jinul politic şi finan­ciar al Uni­u­nii Euro­pene, din care România face parte prin istorie şi cul­tură.
Pentru a vin­deca rănile unui trecut crud şi dureros este nevoie de răb­dare şi chib­zuinţă, de spirit între­prin­zător şi ones­ti­tate. Ace­astă înda­to­rire grea, dar înăl­ţă­to­are, le revine tuturor; este o pro­vo­care mai presus de toate pentru voi, dragi tineri, care sun­teţi vii­torul acestui generos popor. Nu vă fie teamă să vă asu­maţi cu curaj res­pon­sa­bi­li­tă­ţile şi să pri­viţi spre viitor cu încre­dere. Din partea sa, Bise­rica Cato­lică este gata să-şi ofere con­tri­buţia, stră­duindu-se prin orice mijloc posibil să con­tri­buie la for­marea unor cetă­ţeni atenţi la ade­vă­ra­tele exi­genţe ale binelui comun.
Românie, ţară-punte între Orient şi Occi­dent, punct de răs­cruce între Europa cen­trală şi cea orien­tală, Românie, pe care tra­diţia o numeşte cu fru­mosul titlu de „Gră­dina Maicii Dom­nului”, vin la tine în numele lui Isus Cristos, Fiul lui Dum­nezeu, şi al pre­as­fintei Fecio­are Maria. În pragul unui nou mileniu, înte­me­iază-ţi vii­torul mai departe pe stânca tare a evan­ghe­liei. Cu aju­torul lui Cristos vei fi pro­ta­go­nista unei noi perio­ade de entu­ziasm şi curaj. Vei fi naţi­une pros­peră, pământ roditor de bine, popor solidar şi făcător de pace.
Dum­nezeu să te ocro­tească şi să te bine­cu­vân­teze mereu!

Ioan Paul al II-lea, Discursuri şi omilii cu ocazia vizitei în România: 7-9 mai 1999
© Copyright 2009 – Edi­tura Presa Bună
Bd. Ştefan cel Mare, 26
RO-700064-Iaşi
Tel.+ fax: 0232/211527
E-mail: editor@ercis.ro
www.ercis.ro

PRIM PLAN

Ioan Paul al II-lea, declarat sfânt

Fericitul Papă Ioan Paul al II-lea va fi declarat sfânt duminică, 27 aprilie a.c., ora 11.00 (ora României) la Roma, în cadrul unei celebrări solemne prezidate de Papa Francisc. Totodată, va fi canonizat și Fericitul Papă Ioan al XXIII-lea. Celebrarea va fi transmisă în direct pe TVR1, TVR internațional și TVR HD, între orele 10.30-13.30.


Useri online: 48
Copyright © 2009 | Angelus Communicationis - Centrul de Comunicatii Sociale al Arhiepiscopiei Romano Catolice de Bucuresti